Și cum aș putea să pierd

Passa que'colli e vieni allegramente; Non ti curar di Tanta Compagnia - Vieni, pensando un mine segretamente - Ch'io t'accompagni per tutta la via *.

Oriunde am folosit, nu a mers atât de des la vânătoare în timpul verii, ca lutul în sat, care se află vreo douăzeci de mile de satul meu. Lângă acest sat sunt cele mai bune, poate cea mai bună locație pentru joc, în general, districtul nostru. Ieșiți din toate tufele din jur și câmpuri, voi cu siguranță, până la sfârșitul zilei înfășurat într-o vecină, aproape singurul din mlaștină vecinătate și de acolo înapoi la consistent meu maestru, Minsk mai mare, pe care l-am oprit în mod constant. De la mlaștini la argila este nu mai mult de două mile; rutier merge tot gol la interior, și doar jumătate din drum să se suie pe un mic deal. Pe partea de sus a acestui deal se află conac, constând dintr-un conac nelocuită și grădină. aproape întotdeauna sa întâmplat să treacă în acest fel în mijlocul apus de soare, și îmi amintesc de fiecare dată această casă, cu ferestrele bine astupată, mi se părea un bătrân orb, lansat încălziți la soare. El stă, inima, în apropierea drumului; luciu de soare mult timp în urmă înlocuiește tristețea eternă pentru el; dar el se simte cel puțin pe o față ridicată și alungită, pe obraji încălzea. Părea o lungă perioadă de timp nimeni nu a trăit în casă; dar într-o aripă laterală mici, în curte, a pus un om libertin decrepit, înalt, gârbovit și cărunt, cu caracteristici expresive și fixe. El ar mai fost așezat pe o bancă sub o singură fereastră aripă, cu trist în căutarea gânditor în depărtare, și văzându-mă, se ridică ușor și se înclină în jos cu importanța inerțial diferită de curte veche aparținând unei generații tații și bunicii noștri. Am vorbit cu el, dar el nu era vorbăreț: tocmai l-am învățat de la el că moșia unde a trăit, deținut de nepoata vechiul său stăpân, văduva, care a avut o sora mai mica; ambele trăiesc în orașe, dar mare, și de origine și nu sunt afișate; că el însuși vrea să se grăbească să-și trăiască viața, pentru că „mesteca, mesteca pâinea, Indus și dorul va:. mesteca recent“ Acest om vechi numit Lukyanich. Odată ce am cumva zăbovit mult timp în domeniu; joc prins decente, iar a doua zi a mers atât de bine pentru vânătoare - în dimineața liniștită, gri, ca și în cazul în care întregul este pătrunsă seara. Am rătăcit departe, și nu numai întuneric complet, dar luna era în sus, și noaptea, așa cum se spune, a devenit de mult pe cer, când am ajuns la ferma familiară. A trebuit să merg de-a lungul grădină. Tot în jurul a fost atât de liniștit. Am traversat drumul lat, a făcut cu grijă drum prin urzici prăfuite și se rezemă de gard nuielelor scăzut. Așezați nemișcat în fața mea o mică grădină, toate aprinse, ca și în cazul în care razele argintii liniștitoare ale lunii - toate parfumată și umede; rupt de modă veche, a constat dintr-un singur poiană alungit. căi drepte convergente pe mijlocul ei într-un pat de flori circular, asters dens prea mare; tei înalt înconjurat RIM ei plat. Într-un singur loc întrerupt doar acest franjuri în două stânjeni, și ar putea fi văzută prin porțiunea de deschidere a unui scurt, o casă cu două, spre surprinderea mea, ferestre luminate. meri tineri, în unele locuri a crescut deasupra luncii; prin lichidul lor ramură slab era albastru noapte, lumina lunii turnat somnoros; înainte de fiecare măr întinși pe iarbă înălbite umbra ei pestriț slab. Pe de o parte a grădinii erau limes verzi scăldate vag lumină strălucitoare pal staționar; pe de altă parte - toate acestea au fost negre și opace; ciudat, murmur discret a apărut din când în când în frunzișul lor continuă; ei păreau chemat să dispară sub pista ca și când atrase de baldachin mort. Cerul întreg a fost pătat cu stele; misterios curgea cu înălțimea de albastru, o strălucire; ei păreau să se liniștească atent privit-o țară îndepărtată. nori mici, subțiri, ocazional, ciocnindu-se luna avansat la un moment de strălucire sa liniștită în dim, dar ceață ușoară. Toate latente. Aer, toate cald, toate urât mirositoare, nici măcar clătinat; el doar ocazional tremura, tremurând de apă, perturbate ramuri care se încadrează. Unele sete simțit, unii indreptare. M-am aplecat peste gard în fața mea un mac câmp roșu a ridicat din plante sale au stagnat tulpină dreaptă; picătură rundă mare de rouă sclipind strălucire de noapte întunecată pe partea de jos a florii deschise. Toate latente, nezhilos tot în jurul; totul părea holba, întins, nemișcat și de așteptare. Ceea ce a fost de așteptare pentru acest cald, acest lucru nu a adormit noaptea? Ea a așteptat sunet; voce vii a fost de așteptare pentru această tăcere sensibilă - dar totul a fost tăcut. Privighetorile oprit din cântat pentru o lungă perioadă de timp. și zumzetul bruscă a unui gandac care trece, jart lumina de pești mici, în ghiveciul pentru teii de pe capătul de grădină, adormite păsări vstrepenuvsheysya fluier, un strigăt de departe în domeniu - înainte de a măsura în care urechea nu a putut discerne o persoană dacă strigă, sau fiară sau pasăre, - scurt, tramping rapid pe drum - toate aceste sunete slab, foșnetul tăcerea doar agravată. Inima mea tânjea sentiment de nedescris, nu ca ceva pe așteptări, nu pe memoria de fericire; Nu am îndrăznit să se miște, am stat nemișcat în fața această grădină fixă, ud și lumina lunii și rouă, și nu mă știu de ce, necontenit uita la cele două ferestre, krasnevshie slab penumbră moale, când a venit în acordul casei - a venit și am val. aer Iritabil otgryanul de apel ecou. M-am cutremurat involuntar. Ca urmare final vocii unei femei. Am devenit dornic să asculte - și. Pot să exprim uimirea mea. În urmă cu doi ani, în Italia, în Sorrento, am auzit același cântec, aceeași voce. Da, da.

Vieni, pensando un mine segretamente.

„Tu ești?“ (Italia).